Vezi cum erau invatate femeile sa fie bune neveste, in anii ’30. „Deprinde-te sa-l asculti cand itii povesteste ceva, chiar daca nu te intereseaza”

(Last Updated On: August 2, 2015)

“Codul bunei neveste” a fost creat în 1934 de un grup de femei măritate, care au dorit să le ajute astfel pe suratele lor lipsite de experienţă. Potrivit codului, nevestele trebuie să fie ascultătoare, vesele, bune gospodine şi… să se îmbolnăvească rar.

Trebuiau să fie mereu îngrijite…

Îmbracă-te, pe cât posibil, fiecare zi altfel. Chiar dacă garderoba ta nu e bogată, pune-ţi măcar mai des alt guler, altă panglică, alt cordon sau altă fundă.

Nu purta în casă ceea ce ţi se pare că-ţi stă rău când ieşi în oraş.

Dacă-ţi dai cu vreo cremă pe obraz şi nas, să nu te vadă decât oglinda! (sursa: libertatea.ro)

Mai toţi bărbaţii au o aversiune de neînvins împotriva ciorapilor care nu sunt bine întinşi pe picior.

Nu face gargară în faţa lui!

Să nu mergi niciodată în târlici.

Încă de dimineaţă, la cafeaua cu lapte, să te prezinţi bine, îngrijită, simţită. Bărbaţii au oroare de femeile nepieptănate.

Să nu vorbească mult…

dangerous3

Nu-i vorbi niciodată de pasta de dinţi şi de ras… sau în orice caz abia după prima ceaşcă de cafea.

Nu-ţi tulbura niciodată soţul când se rade. Pentru bărbaţi, rasul, îmbrăcatul şi celelalte constituie un act sacru, în decursul căruia nu-i place să-i pălăvrăgeşti. Chiar şi bărbaţii cei mai joviali sunt dimineaţa refractari vorbei.

Când se serveşte cafeaua, vezi să nu-i lipsească nimic, mai ales scrumiera s-o aibă cât mai la îndemână.

Nu-l tulbura când citeşte gazeta.

Deprinde-te să-l asculţi când îţi povesteşte ceva, chiar dacă nu te interesează.

Nu-l sâcâi prea mult cu întrebările, fiindcă ori îţi va vorbi el singur, ori nu vrea să vorbească.

Cum i-ai prins obiceiurile şi dorinţele, îndeplineşte-le, dar fără lux de vorbe.

Nu vorbi prea mult şi amănunţit de prietenii săi, dar nici să ascunzi existenţa lor.

sjff_01_img0491

Să nu se îmbolnăvească des…

Improvizează distracţii în casă, mai ales atunci când voi sunteţi singurii voştri musafiri. Nu costă mai nimic şi sunt întotdeauna prilej de clipe fericite în căsnicie.

Fii întotdeauna cu 25% mai veselă decât ai motive să fii şi arată-te şi faţă de el tot aşa de dispusă cum obişnuieşti să fii în societate.

Dă-i, cel puţin o dată pe săptămână, impresia că e burlac. Lasă-l să iasă singur şi nu-l întreba unde se duce.

Dacă are vreo pasiune inofensivă, fie că e filatelist, fie că joacă tenis sau are mania de a prinde la radio diferite posturi, nu i-o lua în deşert; dimpotrivă, cântă-i în strună. Cel mai practic e să ai şi tu o pasiune: aceasta animă convorbirea.

În diferite conflicte, nu-ţi umili niciodată bărbatul, amintindu-i ce ai cedat sau sacrificat pentru dânsul.

Nu-i face niciodată scandal când îţi povesteşte despre o greşeală. Nu obţii cu aceasta decât să nu-ţi mai povestească cea următoare.

Nu te indispune când găseşte câte un merit altei femei. Mai bine însemneaz-o pentru tine. De obicei, e privitor la ceva ce-ţi lipseşte ţie.

Fii cât mai rar bolnavă!

«Să aibă veşnic impresia că l-ai aşteptat»

Când bărbatul tău vine seara acasă, trebuie să aibă veşnic impresia că l-ai aşteptat. Se bucură, atunci, că se termină repede pregătirile făcute pentru venirea sa şi i te poţi consacra, fără să alergi de colo până colo ca o nebună.

Convorbirile telefonice cu mămica, tăticu, tuşica, bunicuţa să le ai mai ales când e el la birou.

Când bărbatu-tău soseşte obosit acasă, nu-l sâcâi chiar din acel moment cu micile griji cotidiene. Lasă- l întâi să se odihnească şi să mănânce, iar după aceea poţi discuta cu el în toată liniştea orice fel de chestiuni.

0068-Ann Dvorak Dorothy Burgess FriendsOfMrSweeney

Nu accepta invitaţii fără să-l fi întrebat şi pe el. Chiar dacă are timp, îl supără întotdeauna dacă nu îi ceri lui mai întâi părerea.

Atenţie mare la lucrurile lui!

Când îi atârni în cuier pantalonii, fii atentă ca dunga să se păstreze impecabilă.

Cămaşa-i favorită să fie întotdeauna spălată.

Cumpără, din când în când, câţiva butoni de guler. Se întâmplă ca, o dată pe lună cel puţin, să vină o zi când, cu un buton de rezervă, să salvezi o întreagă seară, tocmai când era gata să înjure că iar nu-şi găseşte butonul.

Niciodată să nu faci curat pe biroul lui!

Bărbatul nu trebuie sâcâit

Nu-l întreba dacă te iubeşte.

Să nu vezi într-însul pe bărbatul cel mai adorabil, cât timp eşti îndrăgostită de dânsul. Să nu vezi într-însul pe bărbatul cel mai rău, când eşti supărată. Ambele idei sunt greşite.

Pentru orice bărbat adevărat, slujba deţine locul dintâi… iubirea e secundară. Pentru orice femeie adevărată, iubirea e locul dintâi… slujba (sau profesiunea) e secundară. În momentele grele, să te gândeşti întotdeauna la aceasta.

Nu-ţi îngriji bărbatul astfel ca el s-o observe. Scuteşte-l de miile tale de poveţe. Nu prea îi place să-l îndrumeze altcineva.

Bate în uşă înainte de a intra în camera sa şi obişnuieşte-l şi pe el să bată la tine până a nu intra

Discuţii despre bani, cât mai rar

Când bărbatul tău şi-a pus pălăria şi pardesiul şi e gata de plecare, nu-l mai opri cu socoteli, ca şi cum s-ar fi întors acum acasă.

Vorbeşte-i foarte rar despre bani. Numai faptul că trebuie să câştige bani îi umple destul capul, aşa că nu vrea să i se mai pomenească despre ei. Dacă vrei să obţii ceva, apelează la mândria sau vanitatea sa. Vei avea aproape întotdeauna succes.

Nu-i înjura rudele, fiindcă, desigur, nici ale tale nu sunt mai bune.

Nu-i îngădui să-ţi facă daruri (nici mici, nici mari), ci alege-le împreună cu el, mai ales când susţine că nu se pricepe singur.

Lasă-l să vorbească şi spune întotdeauna “da”… căci după aceea tot faci ce vrei tu.

Nu-i lăsa lui în sarcină treburile pur gospodăreşti, ca de pildă plata chiriei, fiindcă, astfel, se va întâmpla să-ţi trântească într-o zi: “Aici eu trebuie să fac totul!”.

Şi o mică zvâcnire de independenţă..

Nu renunţa niciodată la profesiunea ta sau, cel puţin, păstrează- ţi o ocupaţiune secundară.

Femeia nu trebuie să meargă niciodată cu renunţarea până acolo ca să se dedice cu totul bărbatului şi copiilor, căci va veni o zi când se va pomeni singură şi nu trebuie să se creadă atunci o fiinţă de prisos.