OZN-uri pe cerul României. Un aviator român rupe tăcerea. „La un moment dat, la altitudinea de 500 de metri, avionul a fost scuturat zdravan”

(Last Updated On: November 20, 2015)

oooo

Pilotul Mihai Barbutiu, căpitan comandor în retragere,a relatat că a avut, ca pilot militar, patru întâlniri dramatice cu fenomene aeriene neidentificate.

O prima intalnire a avut-o in vara anului 1957. Intr-o seara, fusese numit conducator de zbor la aeroportul Caracal-Deveselu, care era folosit ca aerodrom de rezerva pentru cel de la Craiova. La un moment dat, Barbutiu a fost chemat la „statie”, un punct de conducere a zborurilor, care se gasea chiar pe pista, ca sa ajute, la nevoie, avioanele la aterizare. La statie a aflat ca a fost vazuta in zona o tinta neidentificata.

Cei de la radiolocatie urmareau obiectul dar nu aveau date exacte… tinta cand aparea, cand disparea… Pentru interceptare, de la Craiova decolase un coleg al sau, capitanul Adalbert Bodis, actualmente comandor in retragere, care traieste la Cluj-Napoca. El zbura cu un MiG-17. Aceste avioane au fost, la noi, primele dotate cu radar propriu. La statie se auzea cum vorbea, de sus, ca urmareste tinta sau ca nu o mai vede, scrie realitatea.net

Barbutiu era cu un sergent care conducea statia, un militar in termen (pe atunci armata era pe trei ani). Era un sergent bine instruit, de prin partile Bucurestiului.

La un moment dat au vazut amandoi ca dinspre sud-vest, din directia statiei de cale ferata a comunei Deveselu, vine un obiect zburator catre ei, chiar catre punctul de comanda. Gandindu-se ca putea fi un avion militar strain, care sa traga cu mitraliera in ei, ca masura de siguranta, s-au adapostit amandoi sub statie, ascunzandu-se in spatele rotilor.

Era un camion mare, cu sase roti, care ii puteau feri de eventuale gloante de mitraliera sau de vreo grenada. Dar nu s-a petrecut nicio agresiune; mai mult, nu se auzea niciun zgomot.

Atunci pilotul si-a scos capul, ca sa vada ce se intampla. In jur era o lumina circulara, cu diametrul de vreo cincizeci sau o suta de metri. Era o lumina ireala, aproape ca ziua… se vedea firul de iarba… Deasupra, nu se zarea conturul niciunui obiect, doar lumina si nimic altceva… Ca si cand te-ai uita intr-un proiector, cand nu vezi decat lumina, nu si sursa… Dupa vreo douazeci de secunde, iluminarea a disparut.

[ads2]

Un alt incident, in care a fost implicat Mihai Barbutiu, s-a intamplat in 1970 sau 71, la baza militara din Timisoara, la regimentul de vanatoare-interceptare. In acest caz au existat si dovezi materiale.

Pilotul venea dintr-o misiune de zbor, cu un MiG-21. Era 12 noaptea; a trecut la verticala aerodromului si a spus ca se inscrie in tur de pista, ca sa vina precis la aterizare, cautand o traiectorie care sa tina zgomotul reactorului cat mai departe de oras, pentru a nu deranja pe cei ce dormeau la ora aceea.

La un moment dat, la altitudinea de 500 de metri, avionul a fost scuturat zdravan. Era ca si cand ar fi intrat in jetul turbionar al unui alt avion. Apoi, dintr-o data, a simtit o lovitura puternica si a vazut un foc, o lumina stralucitoare…. Nu si-a dat seama pe moment ce s-a intamplat, dar si-a zis ca s-a ciocnit cu cineva. S-a prins puternic de mansa si a raportat ca se catapulteaza, intrucat avionul s-a lovit de ceva. Si-a ridicat picioarele pe scarita si si-a pregatit spatele, ca sa nu-si rupa sira spinarii, caci socul este foarte mare; erau sapte cartuse sub scaun, care te arunca la 45 de metri inaltime…